Romanian News Portal: 1 Iunie pe pat de spital

1 Iunie pe pat de spital
================================================================================
Dorina Arsenie on 02 Iunie 2010 08:45:00
 
Cristina, Mărioara și Ionel în ziua de 1 iunie – ziua internațională a
copilului, vor merge cu părinții în parcul de distracții. Frații Doina și
Daniel împreună cu buneii vor face o plimblare și vor mânca înghețată.
Livia, însă, nu poate face aceste lucruri, pentru că este în spital, boala
de care suferă nu îi permite să facă întotdeauna ceea ce își dorește.
De fapt, Livia dorește să sărbătorească 1 iunie la Soroca, vrea să vadă
râul Nistru, să stea la masă cu fratele, bunica, mama și verișoarele. Este
o fire prietenoasă, deschisă, de aceea are multe prietene cu care îi place
să se joace, să citească, să deseneze. Spune că își dorește să devină
cântăreață și să câștige mulți bani pentru că își dorește o
mașină, o casă, vrea să o ajute și pe mama sa, dar și copiii care au
nevoie de bani.
De mai bine de un an, din 3 în 3 săptămâni, fetița de doar 11 ani din satul
Larga, or. Briceni, împreună cu mama ei este obligată să meargă la
Institutului Oncologic din Chişinău pentru un tratament specific
chimioterapic.  Din cauza bolii, Livia nu mai merge la școală, dacă nu este
la spital o putem găsi acasă citind povești sau ascultând muzică.
Însă, Livia este de două ori mai norocoasă ca noi, ceilalți oameni; unu
pentru că este mai puternică și îndură cu demnitate toate greutățile, doi
pentru că trăiește fiecare clipă de două ori mai intens de parcă ar fi
ultima.
Ea nu știe ce înseamnă mare, dar știe ce este chimioterapia, știe ce este
durerea, emoțiile de înainte de operație, pentru că a avut deja 3, știe
foarte bine ce înseamnă să îți petreci ore, zile întregi așteptând un
licăr de speranță.
Dorește foarte mult o rochie frumoasă, deja știe cum o să arate dacă ar
avea bani mama să o cumpere pentru a merge la nunta fratelui ei, care nici
măcar nu are o iubită. Își dorește mult o perucă lungă, cercei și să
meargă la odihnă la mare.
Este o fire foarte optimistă, îndrăzneață, plină de gânduri frumoase și
de dorințe, însă obosită de atâtea pastile, cu părul căzut de la
chimioterapie, cu mâinile găurite de atâtea infuzii.
Provine dintr-o familie de oameni cu venituri modeste, motiv pentru care nu este
un copil răsfățat, iar mama nu își poate permite luxul de a-i cumpăra prea
multe. De când s-a îmbolnăvit Livia, cheltuielile au crescut și mai mult,
mama a fost nevoită să renunțe la serviciu, fratele mai mare a plecat la
Moscova pentru a câștiga câţiva banuţi în plus şi pentru a-și ajuta
familia.Tatăl i-a părăsit de mult.
Din discuția cu Livia am înțeles că simptomele bolii au apărut așa din
senin, ”am simțit o durere în burtă, am mers la medic și acolo imediat am
fost trimisă la medicii din Chișinău. Aici mi-au spus că sunt bolnavă și
trebuie să îmi facă operație, eu atunci m-am speriat și am început să
plâng”.
Cu zâmbetul pe buze, dar cu ochii înlăcrimați mama Liviei spune că ”este
foarte dureros când ai pe cineva aproape și suferă fiind conștientă că nu
îl poți ajuta”. Mai mult de atât nu are nici o susținere de la soțul ei
care le-a părăsit când era fetița mică. „Atunci când s-a îmbolnăvit
l-am anunțat că Livica este în spital, el a venit și a văzut-o o dată în
tot acest timp, a promis apoi că o să mai vină, dar ași! Nu a mai venit
niciodată și nici nu ne ajută cu nimic”.
Pentru Livia, mama reprezintă viața pentru că este bună și o ajută foarte
mult. Este un copil de doar 11 ani, dar înțelege gravitatea bolii și, astfel,
gândește mult mai matur decât vârsta pe care o are și spune că apreciază
la oameni cel mai mult sufletul lor, îi vede după ochi pe cei care sunt buni
și pe cei care sunt răi. De ziua lor, le dorește copiilor să nu se
îmbolnăvească niciodată, să fie fericiți și să asculte de părinți.
Mama spune că se roagă în fiecare seară pentru sănătatea fiicei sale, ”
îmi doresc să fie o întorsătură de situație și să fie bine, să se
însănătoșească fata mea și să avem înțelepciune să putem ieși din
situația dată”.
Mama este recunoscătoare medicilor de la Hospice „Angelus” din Chișinău,
care se ocupă de îngrijirea Liviei și a tuturor copiilor cu cancer în stadiu
terminal, pentru că, spune ea, le poate face viața mai frumoasă.
În final, ce putem spune este că se știe că fiecare război poate fi
câștigat, numai războiul cu moartea nu.
Sursa: RoPress.eu