Romanian News Portal: Europenizarea Republicii Moldova - actul de ruptură cu modelul sovietic de guvernare

Europenizarea Republicii Moldova - actul de ruptură cu modelul sovietic de
guvernare
================================================================================
Dorina Arsene on 15 Mai 2010 02:10:00
 
Ce înseamnă Europenizarea Republicii Moldova?
Definiţia acestui termen foarte popular în literatura de specialitate
înseamnă rezultatul unui proces de ajustare sistematică la normele şi
instituţiile create de practica ultimelor 40 de ani de evoluţia a UE. Dint-o
perspectivă îngustă a Republicii Moldova, europenizarea ar însemna staţia
terminus de pregătire a instituţiilor interne (economice, politice şi
administrative), care să reflecte gradul maximal de convergenţă cu normele
şi standardele de funcţionare a societăţilor occidentale. Pentru Republica
Moldova, europenizarea mai înseamnă însă un lucru important – înseamnă
actul de ruptură cu modelul sovietic de guvernare, care se manifestă în acest
moment prin comportamente de glorificare a tradiţiilor sovietice, concreşterea
statului cu economia şi menţinerea unor comportamente anti-europene, la nivel
de grupuri mobilizate politic, nu doar în Transnistria, dar şi în alte oraşe
din R. Moldova.
Actuala guvernare a realizat ceva în acest sens?
Actuala guvernare a oferit o alternativă regimului pro-sovietic, manifestat
prin puterea autoritară a PCRM şi Vladimir Voronin, chiar dacă transferul de
putere nu a fost complet terminat, şi poate, nici nu a decurs în cele mai bune
condiţii. Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) a reuşit să impună
câteva accente importante în viaţa politică a RM: primul - ţine de
obligaţia de a avea parteneri strategici occidentali, ca parte din efortul de
modernizare, iar acest lucru a crescut credibilitatea şi vizibilitatea ţării,
pe fundalul unor comparaţii cu vecinul, Ucraina, în care se manifestă
tendinţe contrare şi deloc pozitive. Pe plan intern, AIE a impus câteva
iniţiative memorabile, legate de definirea atitudinii noastre faţă de trecut,
dar şi faţă de priorităţile economice de actualitate, pe care le-a anunţat
în noiembrie 2009, Strategia de stabilizare şi recuperare economică, şi pe
care le-a continuat în 2010, reuşind să atragă resurse preţioase şi extrem
de valoroase pentru RM. Faptele bune trebuie, însă, să fie continuate pentru
a da rezultate bune pentru populaţie, fiind conştienţi că riscul unei
revanşe încă este destul de mare.
Credeţi că este corect ca Republica Moldova să rămână în parteneriatul
estic sau trebuie inclusă în cel Balcanic?
Parteneriatul estic este o politică generoasă faţă de statele din
vecinătatea UE, în particular prin aplicarea şi recunoaşterea principiului
de diferenţiere, respectiv, UE va răsplăti după meritele proprii şi nu
după cele de grup statele care vor munci la propriul proiect de modernizare şi
la performanţele interne de convergenţă. Modelul vest-balcanic rămâne de
domeniul unor oportunităţi pierdute şi nevalorificate la timp, deşi anumite
elemente, cum ar fi: foaia de parcurs pentru regimul liberalizat de vize, alte
instrumente de asistenţă diferenţiată pentru statele, care au semnat
Acorduri de Asociere şi Stabilizare, ar putea fi şi sunt de interes pentru RM.
Nu cred însă că făcând multă larmă în jurul modelului vest-balcanic
putem să ne mutăm de la sine puterea într-un alt grup de ţări, deja pornit
din gară, şi croit după modelul şi nevoile specifice ale arealului balcanic.
Ce ar trebui să facă RM pentru a fi mai atractivă?
Pentru a fi mai atractivă RM trebuie să muncească, să accelereze şi să
investească în idei şi proiecte valoroase. Experienţa arată că UE poate fi
înduplecată atunci când politic vorbind, menţinerea statelor aspirante în
afara frontierelor politice ale UE devine costisitoare. Această afirmaţie se
întemeiază pe faptul că RM are nevoie de un vis frumos, construit din
proiecte puse în aplicare, care transformă statul şi societatea într-o
singură unitate atractivă pentru UE. Câtă vreme ne bălăcim în sărăcie
şi războaie intestine, câtă vreme ciolanele politice sunt mai atractive
decât idealul interesului naţional, formulat în termenii integrării UE,
argumentele diplomaţilor par irelevante şi insipide. RM are nevoie de oameni
şi instituţii, care accelerează procesul de modernizare în beneficiul
cetăţenilor săi, prin muncă şi inspiraţie, atrăgând UE printr-o
atitudine binevoitoare faţă de investitori, faţă de oaspeţii europeni care
ne vizitează ori încearcă să ne ajute, prin oraşe mai primitoare şi prin
deschidere şi ospitalitate.
Conflictul transnistrean este un impediment pentru aderare?
Cred că ar fi neserios să spun că nu influenţează. Totuşi, proiectul
european al RM nu trebuie să fie legat de acest conflict, iar abordarea cea mai
inteligentă este de a face din conflictul existent un argument în favoarea
integrării politice a ţării, asigurându-ne partenerii că anume acest
potenţial creează avantaje competitive pentru locuitorii acestei regiuni, în
contrast cu elitele de la Tiraspol, plătite din gros de ruşi să lupte contra
Occidentului şi Republicii Moldova, elite corupte şi nesăţioase. Există
state din UE (Cipru), care nu au putut schimba atitudinea grupurilor lor
secesioniste, după cum sunt şi alte state, care au reuşit să stăpânească
tendinţele centrifugi prin modele atractive de guvernare (Letonia). Există
certitudini că unii dintre liderii europeni ar putea deveni la un anumit moment
convinşi că pot interveni în logica acestui conflict – vezi declaraţia
recentă de la Berlin a cancelarului german, Angela Merkel, care promite să
intervină personal şi să mobilizeze întreaga diplomaţie germană în
relaţia cu Federaţia Rusă pentru a mişca carul din loc. Şi alte semnale
promit potenţialităţi interesante, mişcări noi, dar acestea trebuie privite
în contextul definirii şi de către Chişinău a raţiunilor necesare pentru
păstrarea caracterului unitar şi indivizibil al Republicii Moldova, fără a
renunţa la nici unul din atributele constituţionale.
Care ar trebui să fie primele acţiuni pe care să le rezolve Moldova pentru a
fi mai aproape de aderare?
Să stăpânească foarte bine propriul dosar, să cunoască excelent
aşteptările UE şi să aibă răspunsuri convingătoare la toate întrebările
pe care UE vrea să le formuleze, ori le-a adresat anterior vecinilor şi
statelor în curs de aderare. În al doilea rând, RM trebuie să combine buna
organizare pe plan intern pentru integrare – să promită puţin, dar să
facă întotdeauna mai mult decât promite – cu mai multă responsabilitate
şi coeziune pe plan politic. Instabilitatea internă nu este un bun aliat în
procesul de orientare a UE în direcţia acceptării viitoare a UE pentru
aderare. Dar, stabilitatea politică are şi ea un preţ. Este departe de mine
ideea că RM trebuie să accepte în schimbul stabilităţii orice, oricând, cu
orice cost. Drept exemplu serveşte atitudinea faţă de crimele regimului
comunist. Acceptarea unui embargo asupra acestui subiect nu poate creşte
coeziunea internă, ci poate doar detuna cu întârziere o ruptură necesară de
fracturile regimului sovietic.
Contează aici relaţiile dintre Republica Moldova şi România ca stat membru a
UE?
Sigur contează, dar acestea trebuie privite dintr-o perspectivă cumulativă
şi sistemică. România a devenit deja asociată în UE ca fiind un avocat
constant al integrării UE, fiind pe punctul de a deveni şi o ancoră
instituţională, eventual – chiar şi economică – în următorii ani
pentru RM. Ambele părţi au nevoie însă de mult calm, determinare,
profesionalism şi viziune, pentru ca eforturile lor să dea rezultate pozitive
şi convingătoare. Relaţiile cu România sunt strategic importante pentru
modelul cultural european în RM, care poate fi tradus în politici culturale,
economice şi de business moderne. Adeseori şi modestia exagerată este
dăunătoare.
Chişinăul poate fi numit un oraş european?
Ca şi Republica Moldova în ansamblu, Chişinăul este un oraş european doar
statistic, nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Locuim într-un oraş
crispat, cu o infrastructura şi servicii oripilante, în care s-a schimbat
foarte puţin în ultimele 2 decenii, iar gestionarea serviciilor municipale
este sub orice critică. Totuşi, Chişinăul poate fi reabilitat dacă oamenii
inteligenţi vor fi lăsaţi să aibă un cuvânt de spus pe domeniul
planificării urbane, atragerii de investiţii strategice, iar autorităţile
vor reuşi să producă mai multe rezultate decât promit.
Cunoaştem că este foarte importantă şi mentalitatea oamenilor, la acest
capitol, cum credeţi că ar putea cât de puţin schimbată?
Sigur, şi la acest capitol, un stat ca RM este supus unor imense încercări.
Deşi sistemul politic al RM a suferit diverse implanturi instituţionale, după
declaraţia de independenţă din 1991, cultural politică din RM se
construieşte pe un segment foarte subţire de încredere a cetăţenilor în
stat, în instituţii politice şi valori democratice, iar acest lucru este o
stare de fapt, contestată dar şi exploatată în egală măsură de către
prietenii ori inamicii societăţilor deschise. Nu ar trebui să ne punem însă
cenuşă în cap pentru că în RM creşte o nouă generaţie de tineri, mai
deschişi, mai ambiţioşi, mai încrezători în identitatea europeană a
naţiunii titulare din RM, iar gravitaţia culturală a UE reprezintă, în
acest moment, un factor determinant al procesului politic.
Ce ar trebui de făcut în această privinţă?
Cred că ar trebui să dedicăm mai multă atenţie detaliilor, culturii
publice, campaniilor de promovare a unui alt model de comportament public.
Trebuie să ajutăm populaţia să se exprime în mod european, să muncească
european, să comunice european, construind un imaginar colectiv, care produce
realităţile necesare apropierii de UE, şi doar atunci când reuşim să
influenţăm acest imaginar colectiv vom fi siguri că UE nu va ezita să ne
accepte, ca membri cu drepturi depline ai comunităţii naţiunilor europene.
Să ne ferim însă de declaraţii pompoase şi de viciul lipsei de speranţă,
de egoismul provinciei în care oricum nu se întâmplă nimic şi, poate în
cel mai mare rând, să ne ferim să acceptăm în calitate de lideri naţionali
persoane fricoase şi imorale.
Sursa: RoPress.eu